așadar este mâine

erau căpiţe de grâu şi boabe încolţite sub brazdă
în dreapta paiul dădea spic în stânga abia înfrăţea
doar faţa pământului şuiera a plecare


îndoia pagina cu băgare de seamă
întindea mâinile să mângâie iepurele pitit în culcuş
fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa


în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul