desen

gând

aștept

țărmul pustiu
îți ascunde pașii

din roșul apus
înserarea fură
marea învolburată
mă umple de vise
strâng la piept icoana

în palme
nisip

în cuib doar puii

mă orbea. era albă

atât de albă încât

am ridicat mâinile

nedorind să mâhnesc dărnicia                          

pe patul din iarbă

își leapadă rochia udă de brumă

spre ziuă

caută cântecul cocorilor

în cuib

doar puii

visează să zboare