Amintirea unor rânduri-fragment

amintirea unor rânduri
***



Plouă mărunt. Atât de mărunt încât o enervează. Ar fi vrut să audă picăturile în geam ademenind-o să iasă afară. Dar nu! Ploua mocănește.
- La naiba, suntem în august, spune si înfige mâna în pelerina de ploaie. Are chef să se plimbe pe malul râului împinsă de amintirea unor rânduri. Când mergem la pescuit mi-e greu cu trezitul. Mă dau jos din pat după ce aud cum trântești ușa de la intrare. E felul tău de a-mi spune că ai plecat! Îmi trag hainele pe mine în timp ce cobor în fugă poteca. Mă împiedic și cad. Te aud cum râzi pe înfundate fără să întorci capul.
- Ești rău, îți strig și încerc să-mi trag cizmele de cauciuc în picioarele umezite de rouă.
-Așteaptă-mă! Nu te oprești. Micșorezi pasul, mă lași să te ajung din urmă. Fac pe îmbufnata.
-Hai, zi …sunt frumoasă? Te uiți lung. Blugi rupți în dreptul genunchilor, iar peste tricoul mulat o camasă de-a ta. Întoarsă pe dos! O cizmă în mână și una în piciorul stâng. Părul, rebel. Ochii mari, negri, jucăuși. Zâmbești. Cum pot să –ți plac? Nici pe fața nu m-am spalat!
- Mă mai gândesc până ajungem la râu. De data asta nu stai lângă mine. Sperii peștii.Tot timpul cânți. Așa-mi spui de fiecare dată, dar tot lângă tine mă așez după ce-mi dau somnul jos cu apa din râu.
- Ai văzut? Era un peste mare… îmi zici ca să spargi tăcerea.
- Cât? Arată-mi!
- Uite atât și-ți deschizi brațele. Cam cât încapi tu! Știu ce vrei, dar îmi place să te tachinez.
- Ce păcat că l-ai scăpat!
Mă mut doi metri în stânga ta. Privirea fixează pluta. Nu mă bagi în seamă. Ne jucăm cine cedează primul? Trișezi! De ce nu mă lași să pierd? Îți dregi glasul.
- Hai, vino lângă mine. Te avertizez! Nu cânți,nu? Scoți o rolă de bandă adezivă din buzunar. Te privesc uimită.
- Vrei să-mi lipești asta peste gură? Hai, încercă. Pot să murmur. Și murmurele sunt periculoase. Sau tu nu ai urechi? M-ai iritat, deja! Auzi la el… scoci!
- Doamne, dar dusă mai ești! Trebuie să întăresc cutia cu momeli! Cum îți trece prin cap că pot să-ți strivesc frumusețe de buze? Râzi cu atâta poftă încât mă molipsesc și eu. Mă ridic și vin lângă tine.
- Ți-e frig? Mă întrebi în timp ce duci mâna la rucsac. Scoți hanoracul meu din flecee. Roșu ca focul. Mă încălzesc numai când îl vad.
- Cum de nu uiți niciodată de el?
- Taci și îmbracă-te. Nu vezi că ai buzele vinete? Mă îmbrac în tăcere.
- Ești gata? Dacă te uiți cu atenție în rucsac o să găsești termosul. E plin cu ceai. Te-aș fi servit eu, dar tot dă târcoale o zvârlugă. Nu risc să-o scap. Chiar am poftă la prânz de un borș. De pește. A, că tot am adus vorba de mâncare. Ai două sandviciuri să-ți potolești foamea.
Mă întorc să te privesc. Mă simt ca un copil răsfățat. Mănânc în liniște. Răsare soarele!