uit că sunt muritoare
cu zâmbet în ochi
caut umbre în secunda
amăgită de strigătul cocorului
mă pierd în pașii cufundați
peste mulajele hibernării
la sfârșitul alfabetului
greierul cântă
direct despre primăvara veșmânt
douăzecișiopt broboane necoapte
mâna începe să scrie
Uneori e frumos sa uitam ca suntem muritori si sa traim viata la maxim fara teama.
RăspundețiȘtergere