noaptea vânătorii

îndes toamna în pantofii prea largi
nu ai timp să mă vezi
alergând prin pădure
în urma mea latră
cățelul pământului

cad
și privesc.
cu triluri încete se despart de cuib
păsări
păianjenul îi va pune pecete
din pânză și brumă


strâng în pumni aur.
aur.
un titirez toamna asta,
îmi sfredelește călcâiul
în pantof