Mi-e teamă
dacă artistul uită
penelul înmuiat
în stratul de culoare
şi lumea va rămâne albă
de ziua în care zâmbetul
evadează din salaşul roşului topit
ca o ploaie indiferentă peste oameni
frica strânsă în pumnii verzi
se potriveşte
cu mine
mi-e teamă
când ating atât de uşor cerul
cu fruntea înălţată sub gânduri
peste baierile timpului
să nu mă frâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu