modelez cuvintele stângaci
aștept să se coacă
nucul fermecat al Usturoaicei
ielele să se prindă în hora
purtată ca sfârâitul ierbii sub tălpi
cu viteza anilor numaraţi pe sărite
vorbesc nedeslușit pentru ureche
mă concentrez să le citesc buzele
mai rar le strig mâniată pe neputinţa
ochiului de a descifra
mai rar
cine să mă audă
poate doar vântul aducător de toamnă
ce-mi fură din păr mirosul de salcâm
sau luna cu zâmbetul
coborâtă din versul peltic
mă concentrez să le citesc buzele
mai rar le strig mâniată pe neputinţa
ochiului de a descifra
mai rar
cine să mă audă
poate doar vântul aducător de toamnă
ce-mi fură din păr mirosul de salcâm
sau luna cu zâmbetul
coborâtă din versul peltic
ielele rabdă împreună cu mine
coacerea necuvintelor
Frumos...
RăspundețiȘtergereinteresant! :)
RăspundețiȘtergeremultumesc de trecere !
RăspundețiȘtergereIelele sunt intotdeauna fiintele( daca nu, nefiintele) care ma inspaimanta si ma ademenesc cel mai tare in acelasi timp.
RăspundețiȘtergere