Adela si soldatul

era pe vremea când soldatul venea în permisie să-și vadă iubita
între două trenuri îi măsura cu buzele fruntea și o numea începutul
spune-mi dacă te sărut mai jos de sprâncene
o să mai ai ochi să mă vezi a descusut-o când ea i-a luat mâna
nu să o pună odihnă obrazului și nici să-i ghicească în podul palmei
linii închipuite, portrete de femei la fereastra unui vagon
ci doar să-i simtă căldura

nu știu dragul meu astăzi mă strecor tiptil pe urma mea
mirată că nu duce acolo unde se mai întâmplă o poezie de dragoste
și atunci mă întreb dacă Dumnezeu are un cuptor de pâine de ce nu toți ajung
să simtă mirosul

de vorbă cu tine

spune-mi un alt nume pentru frică
tu care le știi pe toate prietenul meu de dincolo
și atât de aproape totuși
ai putea să-i spui foc sau pasăre
știi aceasta nu e o poezie desuetă despre păsări
vreau doar să-ți spun că mi-e teama de ele
din ziua în care graurul intrat prin fereastră
ciugulea din aluatul proaspăt frământat
pe atunci încă mai credeam că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar

mai bine învață-mă salutul cu două degete la tâmplă
m-am gândit că lucrurile capătă sens dacă devin soldat
o să am libertatea de a trage cu arma în oameni din mucava
mai târziu voi câștiga un război de dragul treselor de pe umăr
iar tu o să-mi zici yes sir, yes sir, mon capitain
astăzi se despică aerul ca și cum Dumnezeu
desparte altă mare-n văzduh pentru o nouă prigoană
eu am să-ți pun degetul pe buze taci prietene, taci
dă-mi eșarfa ta verde să-mi croiesc o rochie de gală
ce dacă nu-mi acoperă genunchii și ce dacă port în picioare bocanci
nu-mi măsura urma pașilor cu privirea nu mă certa
atinge-mi doar veșmintele acestea și spune-mi
dacă raiul ar exista pe pământ
ce ai vedea dincolo de zbaterea lor

poveste stângace

uitasem de mult ochiul acela de geam
unde balerina
se rotea adunând lumina-n mănunchiuri pe trup
ce degete lungi și frumoase
ce umeri rotunzi avea balerina
iar sânii sub corset miroseau
a miresme de vară
buricul ei plin cu polen ca un crin carnivor
și fesele-i îmbujorate de dulci promisiuni
scăparau plăcere pe buzele bărbaţilor
și ei fiuiau ca nuiaua

dansa nebună balerina în timp ce femeile
își înfigeau unghiile în carnea ei iar pruncii
învățau că un cântec începe cu primul țipăt

balerina trasa cu vârful poantei forme ciudate
ceasurile încremenite în mâl așteptau
să coboare iubiții pe jugulara gâtului alb

nevoia de surâs

îmi amintesc zilele când adunam zăpada
așteptând să răsară surâsul în buricele degetelor
auzisem că așa se întâmplă dacă pictezi altarul înainte
de primul îngheț și săruți un poet pe câmpiile unde caii
sunt păscuți la gleznă de corb

aurul sfinților mei era verde și îngerul
își făcea de lucru cu rotundul semnului mirării
doar poetul, poetul
știți, nu-l sărutasem decât în vis
de teamă să nu se lipească tristețea de buze
și s-o risipesc la prima suflare

darul de smirna

până la ziua ta sunt sute de nopţi
mai lungi decât sute de zile şi peste ziduri
literele nu stau să iasă rotunde, îmi tremură mâna
îţi scriu despre puiul de tigru ajuns la vremea înțărcatului
îl învăţ săritura prin cercul de foc. ce zici?
am găsit şi un circ unde nu se moare din prea mult curaj
acolo, cu răsuflarea zburdând înspre oameni se joacă pisiceşte
într-o zi mi-a adus în gură un iepure alb
nu era destulă linişte pentru strigătul de întâmpinare


ieri am gătit o prăjitură cu prune şi mirosea atât de bine,
încât puiul a refuzat prima bucată de om.
suge iritat din sânul meu stâng
de două ori mai mare decât celălalt. am cardiomegalie
ştii? un prieten a murit din asta
eu port doar un sutien push-up care îmi maschează defectul

cu latura de opt și foaie de aur

îngerul meu plămădește chirpici
din cele mai galbene paie
fii și tu un mesager normal
cu arc și săgeți îl rugam
când venea seara obosit
își lepăda aripile pe brațele mele
și atunci mă cuprindea
bucuria inimii

în prima duminică după Sfântul Ilie
a venit cu mâinile arse
o coadă de tăciune căzuse în lan
în ochii lui durerea glisa
îngerii nu plâng doar își acoperă ochii
cu apă neîncepută.
hai să mergem în sala de așteptare
îți spăl rănile până spre dimineață
când singurul doctor de îngeri
dă consultații pe gratis           

oamenii sunt mari îmi spuneam

toată noaptea m-am cățărat pe un perete de stâncă
am trecut prin hornuri spălate de pietre
nu vedeam întinderea
se făcea că deasupra sunt ape
degetele căutau fisuri sub tălpi
o cărare asemenea celei desenate întâia oară de mine
se lățea până unde sfârşea foaia
mă întrebam de ce soarele e în dreapta
luna în stânga între ele pe drumul străjuit de copaci
eu doar un punct